🇬🇧 English Version:
Alexandra told me I had to write something around 400 words about myself. I could complain about it, but I’m not—I’m grateful for the opportunity because it gives me the chance to reflect on the many events over the years that led me here. I’m now organizing the most important event for the WordPress community in Romania, an event meant to connect not only the community in Romania but also the entire WordPress community in Eastern Europe. Who knows, next year we might even organize WordCamp Balkans.
Because of my passion for electronics, in my early teenage years, “hacking”—probably too strong a word—became a big interest of mine. I wanted to learn how things work and how you could break them to create funny situations. This led me to create a forum for people passionate about electronics and hacking, which in turn pushed me to join other forums to learn more about web development. That’s how I ended up on cwr.ro and invatam.net. Thanks to these two online communities, a poor boy discovered a new passion: web design. This was when I started learning Adobe Photoshop and began designing web pages, banners, and logos. We won’t discuss the quality or success of those designs for obvious reasons. Later, a neighbor of mine told me that what I was doing was cool, but that everyone, including himself, could do it—bringing a webpage to life was the next step.
The communities were the best support I received in my life, and the members helped me stay on the right track. Later on, I started doing front-end development, then back-end development, and now I focus on subscription-based websites and web performance. Occasionally, I still do design work for the joy of creating something from a blank page.
I have always been curious and eager to learn new things. Sometimes, I feel that a single human life is not enough to experience all the wonderful things the world has to offer. For that reason, we must be grateful and choose wisely.
During my teenage years, I was passionate about music and learned how to mix tracks. However, I soon discovered that it wasn’t something I was talented at—I just wasn’t feeling it; it was all math and logic to me. So, I decided to focus my energy on weightlifting, an Olympic sport I was passionate about and practiced for a couple of years.
Later on, I got hooked on an expensive hobby: photography. In a short time, this hobby turned into a side business, but it was eventually shut down by the pandemic. Shortly after that, I decided I wanted a hobby or side business that would get me out of the office. My wife and I started creating handcrafted wooden toys, which went well for a while, but we had to shift our focus back to our primary businesses for financial reasons. I still occasionally practice wood-working…and I will keep doing it until I have no empty spaces to fit a shelf or a cabinet.
There was a point where I realized that these “hobbies” were amazing but also very demanding and stressful. Then I remembered something my grandfather once told me:
“A hobby you’re paid for is just a second job.”
Currently, I enjoy hiking, camping, overlanding, playing board games, building LEGO, drawing doodles, and smoking cigars (the last two together are pure self-therapy). The best part? I can do photography all the time, with different subjects. Another second best part…all of them include cooking/eating/snaking.
I almost forgot—thanks to a team-building event, I discovered a hidden talent: archery. Now, I’m practicing with my recurve takedown bow, and it pairs nicely with overlanding and photography.
I’m enjoying every moment of my daily job while keeping my creative side alive, which is an essential part of life. The best part is that I can keep my family close, spend quality time with them, and teach my kids new things that may help them discover new opportunities in life. I’m married and have two beautiful daughters, so I live with three girls in the house. They are my daily photography subjects and my main source of motivation.
When my first daughter was born, it was a shock that completely changed the way I behaved—I started thinking more about risks and many other things. By the time my second daughter was born, I realized I had been overthinking and doing unnecessary things. In reality, the situation was much simpler—all I needed to do was be there physically and emotionally as much as possible. This is exactly what I’m doing now: trying to combine everything I do with my family so we can all enjoy our time together, of course, I’m enjoying other activities that the family prefers/suggests.
For example, a small thing that mostly goes unnoticed…I enjoy stickers as much as my biggest girl does. I see stickers on my laptop as memories of things I’ve done or used in the past, probably the modern-day cave painting.
Meanwhile, on the professional side, I enjoyed the process of doing things more than the financial outcome, this led to impressive results for some projects and some great failures, I believe everything needs a balance. While being part of the organizing team of TRIBE Live event I’ve learned that failure is part of the process.
In the building where I live, three families, including mine, generate their income by using WordPress. This realization made me deeply thankful for the entire WordPress community.
I hope everyone who uses WordPress, whether for pleasure or to generate revenue, understands the impact and appreciates the efforts of all the volunteers worldwide who build and maintain the WordPress software and who support and invest in the WordPress community by organizing WordCamps and Meetups.
I know I’m doing a lot right now, but I’ve worked with people who become my mentors ( probably they don’t know that ) and they’ve taught me how to handle everything, in the future when my children are gonna leave for college or simply when my energy levels are gonna drop I will chill-down and retire early, enjoy cigars, books, traveling, growing animals, overlading, hiking and doing hand-crafts.
Cheers!
🇷🇴 În Română:
Alexandra mi-a zis că trebuie să scriu un text de aproximativ 400 de cuvinte despre mine. Aș putea să mă plâng de asta, dar nu o fac – sunt recunoscător pentru oportunitate, deoarece îmi oferă șansa să reflectez la numeroasele evenimente din ultimii ani care m-au adus aici. Acum organizez cel mai important eveniment pentru comunitatea WordPress din România, un eveniment menit să conecteze nu doar comunitatea din România, ci și întreaga comunitate WordPress din Europa de Est. Cine știe, poate anul viitor vom organiza chiar și WordCamp Balkans.
Datorită pasiunii mele pentru electronică, la începutul adolescenței, „hacking-ul” – probabil un cuvânt prea puternic – a devenit un mare interes al meu. Voiam să învăț cum funcționează lucrurile și cum le-ai putea sparge pentru a crea situații amuzante. Acest lucru m-a determinat să creez un forum pentru pasionații de electronică și hacking, ceea ce la rândul său m-a determinat să mă alătur altor forumuri pentru a afla mai multe despre dezvoltarea web. Așa am ajuns pe cwr.ro și invatam.net. Datorită acestor două comunități online, un băiat sărac a descoperit o nouă pasiune: web design-ul. Atunci am început să învăț Adobe Photoshop și am început să proiectez pagini web, bannere și logo-uri. Nu vom discuta calitatea sau succesul acelor designuri din motive evidente. Mai târziu, un vecin al meu mi-a spus că ceea ce fac e mișto, dar că toată lumea, inclusiv el însuși, ar putea să o facă – aducerea unei pagini web la viață era următorul pas.
Comunitatea a fost cel mai bun sprijin pe care l-am primit în viață, iar membrii m-au ajutat să rămân pe drumul cel bun. Mai târziu, am început să fac dezvoltare front-end, apoi back-end și acum mă concentrez pe site-urile bazate pe abonamente și performanța web. Ocazional, încă fac lucrări de design pentru bucuria de a crea ceva dintr-o pagină albă.
Am fost întotdeauna curios și dornic să învăț lucruri noi. Uneori, simt că o singură viață nu este suficientă pentru a experimenta toate lucrurile minunate pe care le are de oferit lumea. Din acest motiv, trebuie să fim recunoscători și să alegem cu înțelepciune.
În timpul adolescenței, eram pasionat de muzică și am învățat să mixez piese. Cu toate acestea, am descoperit curând că nu eram talentat la asta – pur și simplu nu simțeam nimic; pentru mine era toată matematică și logică. Așa că am decis să îmi concentrez energia pe haltere, un sport olimpic de care eram pasionat și pe care l-am practicat câțiva ani.
Mai târziu, m-am prins de un hobby scump: fotografia. Într-un timp scurt, acest hobby s-a transformat într-o afacere secundară, dar a fost în cele din urmă închisă de pandemie. La scurt timp după aceea, am decis că îmi doresc un hobby sau o afacere secundară care să mă scoată din birou. Eu și soția mea am început să creăm jucării din lemn lucrate manual, ceea ce a mers bine pentru o vreme, dar a trebuit să ne schimbăm focusul înapoi la afacerile noastre principale din motive financiare. Încă mai practic ocazional prelucrarea lemnului… și o voi face până când nu voi mai avea spații libere pentru a potrivi un raft sau un dulap.
A fost un moment în care mi-am dat seama că aceste „hobby-uri” erau minunate, dar și foarte solicitante și stresante. Apoi mi-am amintit ceva ce mi-a spus odată bunicul meu:
„Un hobby pentru care ești plătit este doar un al doilea job.”
În prezent, îmi place să fac drumeții, camping, overlanding, să joc jocuri de societate, să construiesc LEGO, să desenez doodle-uri și să fumez trabucuri (ultimele două împreună sunt pură autoterapie). Cea mai bună parte? Pot face fotografie tot timpul, cu subiecte diferite. O altă a doua cea mai bună parte… toate acestea includ gătitul/mâncatul/gustatul.
Aproape că uitasem – datorită unui eveniment de team-building, am descoperit un talent ascuns: tirul cu arcul. Acum, practic cu arcul meu recurve takedown și se potrivește frumos cu overlanding-ul și fotografia.
Mă bucur de fiecare moment al jobului meu zilnic, păstrându-mi în același timp partea creativă vie, ceea ce este o parte esențială a vieții. Cea mai bună parte este că îmi pot ține familia aproape, pot petrece timp de calitate cu ei și le pot învăța copiilor lucruri noi care îi pot ajuta să descopere noi oportunități în viață. Sunt căsătorit și am două fiice frumoase, așa că locuiesc cu trei fete în casă. Ele sunt subiecții mei zilnici de fotografie și principala mea sursă de motivație.
Când s-a născut prima mea fiică, a fost un șoc care mi-a schimbat complet comportamentul – am început să mă gândesc mai mult la riscuri și la multe alte lucruri. Până când s-a născut a doua mea fiică, mi-am dat seama că am gândit prea mult și am făcut lucruri inutile. În realitate, situația era mult mai simplă – tot ce trebuia să fac era să fiu acolo fizic și emoțional cât mai mult posibil. Asta este exact ce fac acum: încerc să combin totul cu familia mea, astfel încât să ne putem bucura cu toții de timpul petrecut împreună, desigur, mă bucur și de alte activități pe care familia le preferă/sugerează.
De exemplu, un lucru mic care trece adesea neobservat… îmi plac autocolantele la fel de mult ca fetei mele cele mai mari. Văd autocolante pe laptopul meu ca amintiri ale lucrurilor pe care le-am făcut sau le-am folosit în trecut, probabil pictura rupestră modernă.
Între timp, pe partea profesională, m-am bucurat mai mult de procesul de a face lucrurile decât de rezultatul financiar, acest lucru a dus la rezultate impresionante pentru unele proiecte și la unele eșecuri grozave, cred că totul are nevoie de un echilibru. În timp ce am făcut parte din echipa de organizare a evenimentului TRIBE Live, am învățat că eșecul face parte din proces.
În clădirea în care locuiesc, trei familii, inclusiv a mea, își generează venitul folosind WordPress. Această realizare m-a făcut profund recunoscător pentru întreaga comunitate WordPress.
Sper ca toți cei care folosesc WordPress, fie pentru plăcere sau pentru a genera venituri, să înțeleagă impactul și să aprecieze eforturile tuturor voluntarilor din întreaga lume care construiesc și întrețin software-ul WordPress și care susțin și investesc în comunitatea WordPress prin organizarea de WordCamps și Meetups.
Știu că fac multe acum, dar am lucrat cu oameni care au devenit mentorii mei (probabil că nu știu asta) și m-au învățat cum să gestionez totul, în viitor când copiii mei vor pleca la facultate sau pur și simplu când nivelul meu de energie va scădea, mă voi relaxa și mă voi retrage devreme, mă voi bucura de trabucuri, cărți, călătorii, creșterea animalelor, overlanding, drumeții și realizarea de obiecte artizanale.
Sănătate!
Leave a Reply